Dragă P - partea I

Obsesia asta de a vorbi cu tine îmi mănâncă oasele. Şi, straniu, nu fac nimic în priviinţa asta. Ştiu cum eşti. Eşti pretenţios, ai standarde şi tocmai de asta te plac. Păcat ca nu pot să mă ridic la ele îndeajuns de mult ca să te pot avea. Îmi vine să îmi tai mâinile la cât am scris şi am şters un rahat de mesaj, doar pentru că îmi era teamă de reacţia ta. Eşti matur. Gândeşti. Eşti diferit de restul, şi probabil de asta mă înnebuneşte la propriu comportamentul ăsta al tău. Ce pot să mai spun? M-am săturat să mă prefac că sunt indiferentă doar pentru că nu am absolut niciun cuvânt pe care să ţi-l adresez. Ar trebui să fiu eu, dar adevarata eu nu o să poată niciodată să ducă o conversaţie cu cineva ca tine. Sunt penibilă. Totul o să fie ok, chiar dacă acum nu e.