13 mai 2012 - începutul nimicului.

O iluzie, una atât de perfectă încât mă făcea să ma întreb dacă era mai perfect decât cerea veşnicul meu egoism . Şi apoi am aflat . Era , într-adevăr , perfect . Felul în care îşi plimba degetele prin părul răvăşit era şi el perfect, sau mai bine zis , modalitatea prin care o facea . Pur si simplu , era perfect . Îşi plimba degetele subţiri şi lungi printre şuviţele de un blond închis , aproape şaten , apoi îşi ridica genele lungi şi întunecate şi mă privea cu ochii de un verde pal . Şi , o parte din mine ştia ca îl priveam pe ascuns , ca o infractoare , dar nimic nu ma putea face să-mi arunc privirea în altă parte . Era atât de indiferent . Era o ispită umană , o tenţatie vie , care-mi parcurgea corpul în fiecare secundă în care îl priveam şi în care mă privea . Şi totuşi , singura cale pentru a scăpa de tentaţie este să-i cedăm .

Dar există şi temă pentru acasă : Dacă nici aşa nu scăpăm de tentaţie ? Să i te oferi într-u totul , sau să păstrezi sânge rece ?

Există bărbaţi pe care mai bine îi admiri, decât să îi intoxici cu propriul tău corp.