Getting shivers down my spine, I silently watch him as he unbuttons his white shirt. Leaving it fall on the ground, he watches me with his blue iced eyes. I'm blocked. Without thinking, I bite my lip and then I meet his look. I stop, knowing that what I've done drove him insane.
"Ana," he whispers as he runs his thumb across my lower lip. "Don't bite your lip."
I moan. He cracks a smile and pick me up from his big, white bed, dragging my body against his. I feel the heat pulsing in his body and a mad desire burries my mind and my body. I want him. His teeth pressing on my neck and his warm breath leaving marks on my skin. Sweet Jesus. Arching my head back, he reaches my hair and makes his way to my lips, kissing me slowly. I groan again, giving him a little space inside me, and he slips his tongue inside my mouth, exploring every inch of it. I play his game and dare to softly bite his tongue. He growls and suddenly stops. My eyes are begging him to continue, but his devilish eyes give me a negative answer.
"You're playing Devil's game," he says, looking deep in my eyes. "You've been a bad girl, Anabelle."
My eyes shut for a while, when I feel his hands turning me around and brutally pushing me on his big white bed. I sigh, and look up to him, seeing his smile and then a silver pair of handcuffs in his hand. Oh. My. Fucking. God.
"You are so mine," he says, and then he opens my bra, which falls on the bed.
Still smiling at me, he takes my hands and handcuffs them by bed's headboard. He gets closer to my ear, bites my ear lobe and I moan.
His mouth gets down on my shoulders, biting them slowly while holding my waist in his hands. He reaches for my boobs and leaves saliva on my nipples, making them hard. I close my eyes, not knowing what follows. He softly gets down on my abdomen, and then bites the lace of my lingerie, playing with his tongue on the area. He helps the process of taking off my lingerie with his fingers, and then goes back up, playing with his tongue on the inside of my thighs. I try to move my hands, but I can't. Seeing this, he smiles and slowly bites one of my pussy lips. I moan and beg him for more.
"Soon, Ana," he seductively says. I moan and bite my lip, and spread my legs a little more.
He slips two of his fingers in, making me close my legs, but he opens them again, using his free hand. He continues faster and deeper, listening to my stifled moans. He stops and watch his finger. Wetness.
"Oh, Ana," he says, as he gets up on me. "Taste yourself."
I frown, and then put his fingers inside my mouth, tasting the saltiness from his finger.
"I'm going in. Is that alright, sweet Anabelle?"
"Yes", I slowly whisper as he slowly goes in, and I feel something tearing inside of me.
"Are you okay, Ana?" Among my moanings, I nod. "Good," he adds.
He changes the rhythm. Faster, harder, deeper. In all this time, he's not losing visual contact. His body crawling in moves is against mine, and he's watching my mouth curling into moans and screams of his name, and I just lose myself, I collapse in his hands and let all of it out. He places his forehead on mine, closes his eyes and leaves a kiss on my forehead.
"Ana?" he whispers among his rough breath.
"Mhm," I moan, closing my eyes.
"I love you."
Ana de la Vama
She may have looked normal on the outside, but once you'd seen her handwriting you knew she was deliciously complicated inside.
luni, 8 iulie 2013
sâmbătă, 22 iunie 2013
Dragă P - partea a II a
Mai ții minte când ți-am scris prima ”scrisoare”? Da, a fost scurtă, foarte scurtă, dar a reprezentat într-u totul ceea ce simțeam la momentul respectiv. Acum nu mai simt asta. Simt altceva. Ceva mult mai rău ca absența ta fizică, ceva ceea eu numesc absența unui suflet. Un suflet care, chiar dacă ar fi în camera de alături, i-aș simți absența. Tu ești la câțiva kilometri departe, dar da, îți simt absența, și arde, și se joacă cu trupul meu. Vine, pleacă, se-ntoarce, îmi dă fiori pe șirea spinării, îmi zbârlește părul de pe ceafă și mă face să ascult, iar, repetitiv, Slow dancing in a burning room si Seaside. Îmi lipsești. Îmi e dor de tine. Îmi e dor de micile tale supărări și de dățile în care îmi spuneai că sunt frumoasă. Îmi e dor să îmi arăți piese și să-mi trimiţi fragmente din ele, spunând că reprezintă perfect ceea ce simțeai pentru mine. Poate nu făceai asta, dar pentru mine asta a însemnat Seaside, chit că toate activitățile mele se petrec cu piesa asta pe fundal sau nu. Îmi e dor să-mi spui că îmi vrei atenţia doar pentru tine.. Îmi e dor de tine, ca întreg, cu toate defectele pe care le-ai putut avea. Îmi e dor sa îi povestesc colegei despre tine, când mergem la ceai. Ah, îmi e dor să îmi spui ca sunt prea bună pentru lumea asta. Îmi e dor să ne certăm, si după să ne împăcăm în doar câteva minute. Îmi e dor, de altfel, să vorbim până târziu si să ne fie greu să ne spunem "noapte bună". Îmi e dor de felul în care aveai o încredere oarbă în mine, și cum mă făceai să am și eu, de parcă aș fi putut face orice cu tine acolo. Îmi e dor de tine, lovely P.
A fost ziua ta recent. Sper c-ai fost fericit. Aș fi vrut să te aștept până noaptea ca să-mi povestești ce-ai făcut, îmi pare rău că mi-am pierdut dreptul ăsta pe 1 martie.. Ce zi tristă. Și eu care credeam că, odată cu plecarea ta, o să se dizolve toate stolurile de fluturi și fiorii de pe șirea spinării, dar n-a fost așa.. Nu ştiu de ce-ți scriu, n-o să citeşti, nu-i așa? Nu ştiu ce să-ți mai spun..
Vreau să aibă cineva iar încredere-n mine. Vreau să am un P al meu, și să nu-l împart cu nimeni, fie că vrea, fie că nu. Vreau să vorbim în zilele de iarnă și să fi singurul care mă încălzeşte. Vreau să-mi zici că sunt curajoasă și că apreciezi că te las să-mi citești gândurile.. Vreau să desenez iar cu suflet. Nu vreau doar să arunc mină pe hârtie într-un portret lipsit de suflet. Vreau să îmi termin desenele în 3 ore datorită faptului că vorbesc cu tine. Vreau să fac tiramisu cu tine. Vreau să-mi zici ca am buze fumoase. Vreau să vorbești cu mine la telefon până la 3 dimineața, chit că tu nu ești adeptul convorbirilor telefonice la ore târzi.. Te vreau pe tine, și chiar dacă nu te pot avea, tot o sa te numesc "al meu".
P.S. În prima scrisoare am promis că o să fie totul bine, și am dat greș.. Mă ierți?
A fost ziua ta recent. Sper c-ai fost fericit. Aș fi vrut să te aștept până noaptea ca să-mi povestești ce-ai făcut, îmi pare rău că mi-am pierdut dreptul ăsta pe 1 martie.. Ce zi tristă. Și eu care credeam că, odată cu plecarea ta, o să se dizolve toate stolurile de fluturi și fiorii de pe șirea spinării, dar n-a fost așa.. Nu ştiu de ce-ți scriu, n-o să citeşti, nu-i așa? Nu ştiu ce să-ți mai spun..
Vreau să aibă cineva iar încredere-n mine. Vreau să am un P al meu, și să nu-l împart cu nimeni, fie că vrea, fie că nu. Vreau să vorbim în zilele de iarnă și să fi singurul care mă încălzeşte. Vreau să-mi zici că sunt curajoasă și că apreciezi că te las să-mi citești gândurile.. Vreau să desenez iar cu suflet. Nu vreau doar să arunc mină pe hârtie într-un portret lipsit de suflet. Vreau să îmi termin desenele în 3 ore datorită faptului că vorbesc cu tine. Vreau să fac tiramisu cu tine. Vreau să-mi zici ca am buze fumoase. Vreau să vorbești cu mine la telefon până la 3 dimineața, chit că tu nu ești adeptul convorbirilor telefonice la ore târzi.. Te vreau pe tine, și chiar dacă nu te pot avea, tot o sa te numesc "al meu".
P.S. În prima scrisoare am promis că o să fie totul bine, și am dat greș.. Mă ierți?
duminică, 9 decembrie 2012
Poezie dezbrăcată.
- Ce mi-ai face, să zicem, dacă am fi singuri, disperaţi, înfometaţi după trupul celuilalt? Dacă ţi-aş da voie să-mi faci ce vrei tu, absolut orice, ţi-ai lăsa instinctul animalic să mă devoreze?
- Evit să îţi povestesc despre amorurile mele stinse.
- Spune-mi, am expirat.
- Păi, a zis, şi mi-a cuprins mijlocul cu mâinile, cred ca mi-aş înfige degetele în părul tău, aşa, şi cu un gest necugetat şi-a urcat repede braţul până la ceafa mea, făcându-mi reflexele să tresară, după care să se topească.
- Mhm, am gemut dintr-o respiraţie în timp ce îmi îndoia gâtul asemenea unui vampir care-şi pregătea fecioara de sacrificiul suprem.
- Apoi ţi-aş da jos tricoul cu dinţii, fir cu fir. Te-aş săruta încontinuu, ca să simţi arşiţa din buzele mele, ca şi cum ai săruta tot iadul.
- Deja îl simt, am zis, şi am înghiţit în sec.
Şi-a desprins mâna din părul meu şi mi-a dat şuviţele de păr de pe faţă. Mi-a cuprins capul în ale sale palme, şi-a lipit fruntea de a mea şi m-a privit în ochi. Respiraţia sa îmi înfunda nasul ţi am simţit că trebuia să mă retrag, dar ştiam că nu voiam asta, aşa că am, rămas acolo, prinsă în caldura ochilor lui, în mângâierile lui animalice, cu încheieturile tăiate şi cu respiraţia întreruptă.
- Probabil că apoi te-aş întoarce cu spatele la mine, şi ţi-aş desprinde uşor sutienul. Ţi-aş săruta pistruii bruni de pe sâni şi aş coborî în jos, spre abdomen. Te-aş muşca de ici, de colo, ţi-aş lăsa semne de iubire, şi apoi le-aş săruta. Şi aş continua la nesfârşit, până aş ajunge să te întorc cu faţa la mine, să îţi văd ochii arămii. Te-aş săruta în spatele genunchiului în timp ce mi-aş înrădăcina degetele în coapsele tale, încât să ţi se zbârlească şi părul de pe ceafă. Şi să ştii, iubito, ce facem noi nu e sex sec, e poezie dezbrăcată, dragoste pură, inofensivă.
Am tresărit. Mi-am încleştat maxilarul ţi mi-am înfipt unghiile în coapsele lui. Mi-au dat lacrimile de plăcere.
- Numai eu ştiu ce demon obraznic se joacă în al tău corp de zeiţă, a respirat.
Am gemut şi l-am sărutat, aruncându-mă nebuneşte în braţele lui şi înfăşurându-mi picioarele în jurul şoldurilor lui. Mi-a întins mâinile de perete şi oasele au lovit zidul cu un geamăt, şi el, de asemenea, de plăcere. Avea dreptate, era poezie dezbrăcată, când foaia şi stiloul se contopesc.
miercuri, 7 noiembrie 2012
Scrisori pentru El, partea a II a, ultima.
Dragă Tu, doar imaginează-ţi asta :
Şi cu părul răvăşit am ieşit somnoroasă, în cămaşa ta şifonată, şi mi-am încolăcit braţele în jurul gâtului tău. Încă mai aveai mirosul tău specific. Mirosul ăla de parfum si de ... bărbat.
Stai acolo, în faţa aragazului şi-mi faci ceai. Parcă arăţi mult mai bine ca mine în bucătărie.
Dar parcă eşti schimbat, cumva.. Parcă eşti mai rece. Probabil de la vreme.
Te-ntorci şi mă săruţi. Te-ntreb unde ai fost, şi-mi zâmbeşti domol, de parcă n-ar conta. Poate chiar nu contează.
M-ăndepartez, şi-mi prinzi încheietura, mă ridici în braţe ca pe-o pană şi ma aşezi pe blatul mesei.Nu ştiu ce e mai fierbinte : cănile pline de ceai care-mi ating coapsele sau sărutările tale fierbinţi care-mi zbârlesc părul de pe ceafă. Îmi înmoi un geamăt, apoi tu îţi cobori buzele ca arşiţa pe gâtul meu. Tragi perdeaua, îţi rezemi mana de perete şi ma împingi mai in spate. Îmi ridici nenorocita de bretea de la sutien si apoi îţi înfigi degetele in piciorul meu. Alt geamăt stins, altă plăcere nebună.
Oh, cât te iubesc.
Mă-nşir toată pe masă, îmi vărs părul pe lângă trup şi mă topesc în braţele tale.
Tremur. Sfâşii cu privirea tot ce mă-nconjoară şi îl las decât pe el. Sunt nebună dupa el ca copilul după ciocolata, ca beţivii după alcool şi ca a mea conştiinţă după brizele de vară ce muşcă din şezlongurile de pe plajă.
Aş putea visa asta ore întregi, deşi respiraţia ta întrece cu mult limitele aşteptărilor mele. Mă agitam ca leoaica-n cuşcă. Ca o leoaică tânără, ca zbuciumul mării, ca apa tulbure. Aşa-i iubirea pe care ţi-o port. Îmi mănâncă oasele, la propriu. Oare tu simţi acelaşi lucru? Oare, acum te gândeşti la mine? Spune-mi.
Mi-ai şoptit că mă iubeşti. Cuvintele astea mi-au intrat pe-o ureche şi mi-au evadat pe gură, cu alte sunete ce semănau cu un si eu. Şi adevărul era, te iubeam. Şi nu-mi puteam imagina o zi fără tine. Te plăceam. Te voiam. Îţi voiam sărutarea pe pielea mea.
Eram anesteziată de genul ăla de plăcere care îmi traversa tot corpul în zig-zag şi care nu mă lăsa să dorm noaptea.
Şi soneria uşii suna ca o nenorocită de alarmă care mă face dimineaţa să mă dezlipesc de patul meu călduros. Cam aşa trebuia să mă dezlipesc şi de tine. Mi-am încheiat nişte nasturi ai cămăşii şi mi-am netezit părul. Am deschis uşa, afişându-mi doar trunchiul, nu şi picioarele. Poşta. Mi-a înmânat nişte hârtii şi am încuiat uşa, apoi un răcnet şi-a făcut apariţia si trupul mi s-a contopit cu metalul rece al uşii. Mi-am înşiretat picioarele in jurul trunchiului său si mi-am dat capul pe spate, muşcându-mi buzele. Alte muşcături se imprima obraznice pe gâtul meu, la fel şi pe al tău. Şi ne iubim nebuneşte, de parcă ar fi ultimul soldat care e aşteptat ca să ajungă în autobuz. Hai să facem dragoste pe masa din bucătărie, îmi spunea subconştientul meu, şi mă făcea să zâmbesc şi uneori chiar să râd, iar el, cu o privire naivă şi confuză, roşea, apoi mă săruta lin, şi mă plimba din bucătărie până în baie, apoi în dormitor, poate iar în bucătărie..
Salutări din partea bucătăriei. Îi e dor de tine.
luni, 5 noiembrie 2012
Scrisori pentru El, partea I.
Cum ar fi dacă ai fi al meu? Da, şi eu mă întreb, zi de zi.
Ar fi frumos, sunt sigură de asta.
Probabil mi-ai cuprinde palma într-a ta şi ai încleşta-o strâns, să nu îmi mai dai drumul.
M-aş căţăra pe tine ca pe o scară, că eşti al dracului de înalt, şi aş rămâne înfăşurată în jurul gâtului tău pentru totdeauna.
Mi-aş lua tocuri doar ca să te pot îmbrăţişa. Asta doar dacă nu te-ar deranja să îmi ridici trupul şi să mi-l aşezi lângă al tău.
Ce zici, te-ar deranja?
Te-aş trezi noaptea să-ţi spun că îmi e dor de tine. Dar nu ţi-aş spune că te iubesc. Nu. Te-aş lăsa să-ţi dai tu seama de asta.
Şi, în final, te-aş săruta neîncetat.
joi, 1 noiembrie 2012
Dragă P - partea I
Obsesia asta de a vorbi cu tine îmi mănâncă oasele. Şi, straniu, nu fac nimic în priviinţa asta. Ştiu cum eşti. Eşti pretenţios, ai standarde şi tocmai de asta te plac. Păcat ca nu pot să mă ridic la ele îndeajuns de mult ca să te pot avea. Îmi vine să îmi tai mâinile la cât am scris şi am şters un rahat de mesaj, doar pentru că îmi era teamă de reacţia ta. Eşti matur. Gândeşti. Eşti diferit de restul, şi probabil de asta mă înnebuneşte la propriu comportamentul ăsta al tău. Ce pot să mai spun? M-am săturat să mă prefac că sunt indiferentă doar pentru că nu am absolut niciun cuvânt pe care să ţi-l adresez. Ar trebui să fiu eu, dar adevarata eu nu o să poată niciodată să ducă o conversaţie cu cineva ca tine. Sunt penibilă. Totul o să fie ok, chiar dacă acum nu e.
sâmbătă, 27 octombrie 2012
Vreau...
Nici nu îmi amintesc când m-am simţit ultima dată cu adevarat iubită de un "el". Nu îmi amintesc nici măcar frânturi din ceea ce era odată. Şi senzaţia asta îmi îmbibă inima cu venin, mă muşcă de gât şi de buze şi mă face să-mi fie aşa de dor de tine cum nu mi-a mai fost niciodată.
Am declarat deschis sezonul rece şi l-am serbat cu o nemernică de răceală care mi-a bântuit trupul timp de 3 zile şi 3 nopţi, corpul meu fiind parcă o pistă de bowling pe care treceau pastile. Poate de asta mă simt aşa goală. Ar trebui să vi, să-mi acoperi sufletul cu o frunză, sau poate cu sufletul tău.
Te-ar deranja, iubitule?
Tânjesc după tine în fiecare dimineaţă în care îmi lipseşte un sărut în loc de "bună dimineaţa" şi în fiecare seară în care îmi lipseşte un alt sărut de "noapte bună".
Te vreau.
Vreau să fi doar al meu şi al nimănui. Să fi ca vântul. Să vi când vrei tu, să îmi biciui faţa cu sărutările tale brutale şi să îmi faci noduri din şuviţele părului.
Ah, am uitat!
Am făcut apendicită. În stânga. Între plămâni. Hai, scoate-o!
Nu vreau să mă judeci. De fapt nu vreau să mă judeci greşit. Vreau să ştii exact ce simt, ce vreau, ce am de gând să capăt. Nu contează cu câte "ele" o să fii. Încă ai parfumul meu pe gulerul cămăşii şi urmele rujului meu pe buze.
Nu vrei să ne amestecăm? Mi-aş înfunda faţa în gâtul tău şi tu poţi să-ţi înfunzi mâinile în părul meu.
Vreau să-ţi simt parfumul şi căldura corpului.
Vreau ca, atunci când îmi zâmbesc buzele, să îmi zâmbească şi ochii.
Vreau să te vad pe stradă şi să alerg de pe un trotuar pe altul doar ca să te sărut.
Vreau să te îmbeţi cu buzele mele mai rău decât te îmbeţi cu ginul.
Vreau să îmi fumezi respiraţia.
Mai vreau, de asemenea, fluturi in stomac.
Vreau să îmi dovedeşti că iubirea este şi altceva decât pretexte pentru tâmpeniile poetice despre dragoste.
Şi ştii ce mai vreau?
Pe tine.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
