Mai ții minte când ți-am scris prima ”scrisoare”? Da, a fost scurtă, foarte scurtă, dar a reprezentat într-u totul ceea ce simțeam la momentul respectiv. Acum nu mai simt asta. Simt altceva. Ceva mult mai rău ca absența ta fizică, ceva ceea eu numesc absența unui suflet. Un suflet care, chiar dacă ar fi în camera de alături, i-aș simți absența. Tu ești la câțiva kilometri departe, dar da, îți simt absența, și arde, și se joacă cu trupul meu. Vine, pleacă, se-ntoarce, îmi dă fiori pe șirea spinării, îmi zbârlește părul de pe ceafă și mă face să ascult, iar, repetitiv, Slow dancing in a burning room si Seaside. Îmi lipsești. Îmi e dor de tine. Îmi e dor de micile tale supărări și de dățile în care îmi spuneai că sunt frumoasă. Îmi e dor să îmi arăți piese și să-mi trimiţi fragmente din ele, spunând că reprezintă perfect ceea ce simțeai pentru mine. Poate nu făceai asta, dar pentru mine asta a însemnat Seaside, chit că toate activitățile mele se petrec cu piesa asta pe fundal sau nu. Îmi e dor să-mi spui că îmi vrei atenţia doar pentru tine.. Îmi e dor de tine, ca întreg, cu toate defectele pe care le-ai putut avea. Îmi e dor sa îi povestesc colegei despre tine, când mergem la ceai. Ah, îmi e dor să îmi spui ca sunt prea bună pentru lumea asta. Îmi e dor să ne certăm, si după să ne împăcăm în doar câteva minute. Îmi e dor, de altfel, să vorbim până târziu si să ne fie greu să ne spunem "noapte bună". Îmi e dor de felul în care aveai o încredere oarbă în mine, și cum mă făceai să am și eu, de parcă aș fi putut face orice cu tine acolo. Îmi e dor de tine, lovely P.
A fost ziua ta recent. Sper c-ai fost fericit. Aș fi vrut să te aștept până noaptea ca să-mi povestești ce-ai făcut, îmi pare rău că mi-am pierdut dreptul ăsta pe 1 martie.. Ce zi tristă. Și eu care credeam că, odată cu plecarea ta, o să se dizolve toate stolurile de fluturi și fiorii de pe șirea spinării, dar n-a fost așa.. Nu ştiu de ce-ți scriu, n-o să citeşti, nu-i așa? Nu ştiu ce să-ți mai spun..
Vreau să aibă cineva iar încredere-n mine. Vreau să am un P al meu, și să nu-l împart cu nimeni, fie că vrea, fie că nu. Vreau să vorbim în zilele de iarnă și să fi singurul care mă încălzeşte. Vreau să-mi zici că sunt curajoasă și că apreciezi că te las să-mi citești gândurile.. Vreau să desenez iar cu suflet. Nu vreau doar să arunc mină pe hârtie într-un portret lipsit de suflet. Vreau să îmi termin desenele în 3 ore datorită faptului că vorbesc cu tine. Vreau să fac tiramisu cu tine. Vreau să-mi zici ca am buze fumoase. Vreau să vorbești cu mine la telefon până la 3 dimineața, chit că tu nu ești adeptul convorbirilor telefonice la ore târzi.. Te vreau pe tine, și chiar dacă nu te pot avea, tot o sa te numesc "al meu".
P.S. În prima scrisoare am promis că o să fie totul bine, și am dat greș.. Mă ierți?
