Getting shivers down my spine, I silently watch him as he unbuttons his white shirt. Leaving it fall on the ground, he watches me with his blue iced eyes. I'm blocked. Without thinking, I bite my lip and then I meet his look. I stop, knowing that what I've done drove him insane.
"Ana," he whispers as he runs his thumb across my lower lip. "Don't bite your lip."
I moan. He cracks a smile and pick me up from his big, white bed, dragging my body against his. I feel the heat pulsing in his body and a mad desire burries my mind and my body. I want him. His teeth pressing on my neck and his warm breath leaving marks on my skin. Sweet Jesus. Arching my head back, he reaches my hair and makes his way to my lips, kissing me slowly. I groan again, giving him a little space inside me, and he slips his tongue inside my mouth, exploring every inch of it. I play his game and dare to softly bite his tongue. He growls and suddenly stops. My eyes are begging him to continue, but his devilish eyes give me a negative answer.
"You're playing Devil's game," he says, looking deep in my eyes. "You've been a bad girl, Anabelle."
My eyes shut for a while, when I feel his hands turning me around and brutally pushing me on his big white bed. I sigh, and look up to him, seeing his smile and then a silver pair of handcuffs in his hand. Oh. My. Fucking. God.
"You are so mine," he says, and then he opens my bra, which falls on the bed.
Still smiling at me, he takes my hands and handcuffs them by bed's headboard. He gets closer to my ear, bites my ear lobe and I moan.
His mouth gets down on my shoulders, biting them slowly while holding my waist in his hands. He reaches for my boobs and leaves saliva on my nipples, making them hard. I close my eyes, not knowing what follows. He softly gets down on my abdomen, and then bites the lace of my lingerie, playing with his tongue on the area. He helps the process of taking off my lingerie with his fingers, and then goes back up, playing with his tongue on the inside of my thighs. I try to move my hands, but I can't. Seeing this, he smiles and slowly bites one of my pussy lips. I moan and beg him for more.
"Soon, Ana," he seductively says. I moan and bite my lip, and spread my legs a little more.
He slips two of his fingers in, making me close my legs, but he opens them again, using his free hand. He continues faster and deeper, listening to my stifled moans. He stops and watch his finger. Wetness.
"Oh, Ana," he says, as he gets up on me. "Taste yourself."
I frown, and then put his fingers inside my mouth, tasting the saltiness from his finger.
"I'm going in. Is that alright, sweet Anabelle?"
"Yes", I slowly whisper as he slowly goes in, and I feel something tearing inside of me.
"Are you okay, Ana?" Among my moanings, I nod. "Good," he adds.
He changes the rhythm. Faster, harder, deeper. In all this time, he's not losing visual contact. His body crawling in moves is against mine, and he's watching my mouth curling into moans and screams of his name, and I just lose myself, I collapse in his hands and let all of it out. He places his forehead on mine, closes his eyes and leaves a kiss on my forehead.
"Ana?" he whispers among his rough breath.
"Mhm," I moan, closing my eyes.
"I love you."
She may have looked normal on the outside, but once you'd seen her handwriting you knew she was deliciously complicated inside.
luni, 8 iulie 2013
sâmbătă, 22 iunie 2013
Dragă P - partea a II a
Mai ții minte când ți-am scris prima ”scrisoare”? Da, a fost scurtă, foarte scurtă, dar a reprezentat într-u totul ceea ce simțeam la momentul respectiv. Acum nu mai simt asta. Simt altceva. Ceva mult mai rău ca absența ta fizică, ceva ceea eu numesc absența unui suflet. Un suflet care, chiar dacă ar fi în camera de alături, i-aș simți absența. Tu ești la câțiva kilometri departe, dar da, îți simt absența, și arde, și se joacă cu trupul meu. Vine, pleacă, se-ntoarce, îmi dă fiori pe șirea spinării, îmi zbârlește părul de pe ceafă și mă face să ascult, iar, repetitiv, Slow dancing in a burning room si Seaside. Îmi lipsești. Îmi e dor de tine. Îmi e dor de micile tale supărări și de dățile în care îmi spuneai că sunt frumoasă. Îmi e dor să îmi arăți piese și să-mi trimiţi fragmente din ele, spunând că reprezintă perfect ceea ce simțeai pentru mine. Poate nu făceai asta, dar pentru mine asta a însemnat Seaside, chit că toate activitățile mele se petrec cu piesa asta pe fundal sau nu. Îmi e dor să-mi spui că îmi vrei atenţia doar pentru tine.. Îmi e dor de tine, ca întreg, cu toate defectele pe care le-ai putut avea. Îmi e dor sa îi povestesc colegei despre tine, când mergem la ceai. Ah, îmi e dor să îmi spui ca sunt prea bună pentru lumea asta. Îmi e dor să ne certăm, si după să ne împăcăm în doar câteva minute. Îmi e dor, de altfel, să vorbim până târziu si să ne fie greu să ne spunem "noapte bună". Îmi e dor de felul în care aveai o încredere oarbă în mine, și cum mă făceai să am și eu, de parcă aș fi putut face orice cu tine acolo. Îmi e dor de tine, lovely P.
A fost ziua ta recent. Sper c-ai fost fericit. Aș fi vrut să te aștept până noaptea ca să-mi povestești ce-ai făcut, îmi pare rău că mi-am pierdut dreptul ăsta pe 1 martie.. Ce zi tristă. Și eu care credeam că, odată cu plecarea ta, o să se dizolve toate stolurile de fluturi și fiorii de pe șirea spinării, dar n-a fost așa.. Nu ştiu de ce-ți scriu, n-o să citeşti, nu-i așa? Nu ştiu ce să-ți mai spun..
Vreau să aibă cineva iar încredere-n mine. Vreau să am un P al meu, și să nu-l împart cu nimeni, fie că vrea, fie că nu. Vreau să vorbim în zilele de iarnă și să fi singurul care mă încălzeşte. Vreau să-mi zici că sunt curajoasă și că apreciezi că te las să-mi citești gândurile.. Vreau să desenez iar cu suflet. Nu vreau doar să arunc mină pe hârtie într-un portret lipsit de suflet. Vreau să îmi termin desenele în 3 ore datorită faptului că vorbesc cu tine. Vreau să fac tiramisu cu tine. Vreau să-mi zici ca am buze fumoase. Vreau să vorbești cu mine la telefon până la 3 dimineața, chit că tu nu ești adeptul convorbirilor telefonice la ore târzi.. Te vreau pe tine, și chiar dacă nu te pot avea, tot o sa te numesc "al meu".
P.S. În prima scrisoare am promis că o să fie totul bine, și am dat greș.. Mă ierți?
A fost ziua ta recent. Sper c-ai fost fericit. Aș fi vrut să te aștept până noaptea ca să-mi povestești ce-ai făcut, îmi pare rău că mi-am pierdut dreptul ăsta pe 1 martie.. Ce zi tristă. Și eu care credeam că, odată cu plecarea ta, o să se dizolve toate stolurile de fluturi și fiorii de pe șirea spinării, dar n-a fost așa.. Nu ştiu de ce-ți scriu, n-o să citeşti, nu-i așa? Nu ştiu ce să-ți mai spun..
Vreau să aibă cineva iar încredere-n mine. Vreau să am un P al meu, și să nu-l împart cu nimeni, fie că vrea, fie că nu. Vreau să vorbim în zilele de iarnă și să fi singurul care mă încălzeşte. Vreau să-mi zici că sunt curajoasă și că apreciezi că te las să-mi citești gândurile.. Vreau să desenez iar cu suflet. Nu vreau doar să arunc mină pe hârtie într-un portret lipsit de suflet. Vreau să îmi termin desenele în 3 ore datorită faptului că vorbesc cu tine. Vreau să fac tiramisu cu tine. Vreau să-mi zici ca am buze fumoase. Vreau să vorbești cu mine la telefon până la 3 dimineața, chit că tu nu ești adeptul convorbirilor telefonice la ore târzi.. Te vreau pe tine, și chiar dacă nu te pot avea, tot o sa te numesc "al meu".
P.S. În prima scrisoare am promis că o să fie totul bine, și am dat greș.. Mă ierți?
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)